Expertiza eticheta

  Toate produsele alimentare preambalate comercializate în statele-membre Uniunii Europene trebuie să fie etichetate, în conformitate cu Regulamentul UE nr. 1169/2011 și cu legislația națională complementară.

În cazul alimentelor neambalate, precum produse gastronomice, panificație proaspătă ori produse în vrac, și al celor vândute la distanță, consumatorii trebuie informați cu privire la caracteristicile produselor prin afișaj ori mijloace de comunicare la distanță, făcând uz, în bună parte, de aceleași informații ca cele solicitate la etichetare.

Ce trebuie să conțină o etichetă

• informații privind identitatea și compoziția, proprietățile sau alte caracteristici ale produsului alimentar;
• informații privind protecția sănătății consumatorilor și utilizarea sigură a unui produs alimentar. În mod special, acestea se referă la informații privind:
  • însușirile legate de compoziție care pot dăuna sănătății anumitor grupuri de consumatori;
  • durabilitatea, condițiile de păstrare și de siguranță a utilizării;
  • efectele asupra sănătății, inclusiv riscurile și consecințele legate de consumul dăunător și periculos al unui produs alimentar;
• informații privind caracteristicile nutriționale care să permită consumatorilor, inclusiv celor care urmează un regim alimentar special, să aleagă în cunoștință de cauză.

Aceste informații trebuie să fie ușor de citit și de înțeles pentru consumatori. Orice altă informație adăugată, inclusiv sub forma de pictogramă, trebuie să respecte anumite condiții, necesare protejării consumatorilor împotriva practicilor frauduloase de marketing.

Denumirea produsului și cantitatea

 

Denumirea produsului este denumirea legală și nu trebuie confundată cu denumirea comercială. Aceasta este alcătuită din termeni menționați în legislația europeană de organizare a pieței comune, precum și în legislația națională. În lipsa unei denumiri legale, se poate alege o denumire curentă sau o denumire descriptivă.

Denumirea produsului alimentar trebuie însoțită de mențiuni referitoare la starea fizică în care se găsește produsul alimentar sau la prelucrarea tehnologică care i-a fost aplicată, alături de precizări privind proveniența din producția agricolă organică ori o zonă geografică specifică și de precizări privind utilizarea organismelor modificate genetic.

În cazul produselor alimentare în care o componentă sau un ingredient, cu privire la care consumatorii se așteaptă să fie utilizate în mod normal sau să fie prezente în mod natural, a fost substituit cu o componentă diferită sau cu un ingredient diferit, denumirea trebuie însoțită de o indicație clară cu privire la componenta sau ingredientul înlocuitor. În cazul produselor din carne și pescărești care conțin adaos de proteine de origine animală, denumirea produsului trebuie completată corespunzător.

Cantitatea produsului este reprezentată de cantitatea netă, exprimată în unități agreate de masă sau de volum, în funcție de forma de prezentare a produsului. Particularități privind exprimarea cantității nete se întâlnesc la produsele cu ambalaj multiplu și la produsele acoperite cu lichide ori glazuri protectoare.

  Starea fizică și prelucrarea tehnologică, durabilitatea și condițiile de păstrare și consum

Starea fizică și prelucrarea tehnologică (de exemplu: presat la rece, tocat, tăiat, crud, pasteurizat, sterilizat, prelucrat la presiune înaltă, congelat, congelat rapid, decongelat, uscat, liofilizat, concentrat, afumat) trebuie precizate în toate cazurile în care omiterea acestui tip de informație ar putea induce consumatorul în eroare, mai ales în ce privește condițiile de păstrare și consum. Clauze speciale se aplică tratamentelor cu radiații ionizante.

În cazul produselor din carne și al celor pescărești care au un aspect de tranșă, ciozvârtă, felie, porție sau carcasă, există prevederi specifice referitoare la adaosul de apă sau alipirea unor segmente mai mici pentru a forma unul mai mare.

  Durabilitatea, cunoscută popular și ca valabilitate, se exprimă sub forma unui termen-limită, dincolo de care produsul nu mai poate fi consumat în siguranță, ori a unui termen-jalon, după care produsul își pierde din caracteristicile de calitate, însă fără a deveni nesigur.

Forma de exprimare a durabilității este foarte strict reglementată și se stabilește în funcție de proprietățile microbiologice și chimice ale produsului și de condițiile de păstrare, care trebuie precizate explicit pe etichetă.

În cazul produselor pentru care ambalarea are un rol major în garantarea stabilității și siguranței, cum ar fi produsele ambalate în atmosferă protectoare ori produsele sterilizate, trebuie precizate condițiile de păstrare și termenul de consum după desfacerea ambalajului.

Totodată, în cazul produselor congelate, se impune precizarea datei primei congelări. Exceptând alimentele comune, este necesară menționarea condițiilor de consum, cu atenționarea explicită a necesității prelucrării termice temeinice, mai ales în cazul prezenței unor ingrediente cu risc microbiologic ridicat.

Lista ingredientelor

Lista ingredientelor cuprinde toate ingredientele din produsul alimentar, în ordinea descrescătoare a ponderii lor în momentul utilizării lor la fabricarea produsului. Ingredientele sunt desemnate prin denumirea lor specifică, după caz, în conformitate cu norme explicite prevăzute în legislația alimentară extinsă. Se aplică reguli stricte de exprimare, mai ales în ce privește generalizarea (desemnarea unor ingrediente specifice prin numele categoriei) și ingredientele compuse.

Există produse alimentare care se exceptă de la precizarea listei ingredientelor, așa cum există ingrediente care se exceptă de la a fi redate în lista ingredientelor produselor – indicarea apei, aditivilor alimentari, enzimelor, aromelor și substanțelor-suport face obiectul unor proceduri specifice complexe, informate de particularitățile tehnologice ale obținerii produsului.

În anumite situații, se impune exprimarea cantitativă a unor ingrediente, inclusiv a celor compuse. Considerație aparte trebuie acordată ingredientelor derivate din agricultura organică ori din organisme modificate genetic, precum și a celor care pot afecta sănătatea ori starea fiziologică a unor grupuri de consumatori – indicarea acestor ingrediente trebuie evidențiată corespunzător și însoțită de mențiuni specifice.

Originea produsului

Mențiunile privind țara de origine sau locul de proveniență sunt obligatorii pentru categorii specifice de produse (carne de vită, ulei de măsline, miere de albine etc.), dar și în situațiile în care lipsa acestor informații ar putea induce consumatorul în eroare în ceea ce privește adevărata țară de origine sau adevăratul loc de proveniență a produsului alimentar, în special dacă informațiile care însoțesc produsul alimentar sau eticheta în ansamblul ei ar sugera în alt fel că produsul are o altă țară de origine sau un alt loc de proveniență.

Clauze speciale se aplică în cazul în care țara de origine sau locul de proveniență a produsului diferă de țara de origine sau locul de proveniență a ingredientului primar, fiind necesară realizarea unei evaluări de impact verificabile de către autoritatea competentă. Totodată, prevederi specifice privind originea se aplică produselor tradiționale și montane.

Informațiile nutriționale și mențiuni despre beneficiile produsului

Declarația nutrițională face parte obligatoriu din eticheta produsului alimentar preambalat. Aceasta este alcătuită din valoarea energetică, dată în kilojouli și cantitățile de grăsimi, acizi grași saturați, glucide, zaharuri, proteine și sare, exprimate în grame la 100 grame produs. Există categorii de produse care sunt exceptate de la obligativitatea etichetării nutriționale.

Complementar, valorile pentru energie și nutrienți pot fi exprimate în procente din valorile de referință, iar declarației nutriționale obligatorii îi pot fi adăugate valori pentru acizi grași mononesaturați, acizi grași polinesaturați, polioli, amidon, fibre, vitamine și minerale. Este permisă declararea doar a nutrienților stipulați în legislație și exprimarea doar în forma prevăzută de legislație. În anumite situații, este permisă precizarea sursei nutrienților declarați (de exemplu conținutul de sare este datorat exclusiv prezenței sodiului în mod natural).

Cu excepția unor categorii restrânse de produse, la care declarația nutrițională poate fi alcătuită și prin metode bazate exclusiv pe calcul, pentru compunerea declarației nutriționale sunt necesare determinări analitice ale nutrienților prin tehnică de laborator. Totodată, deși sunt tolerate unele diferențe între valorile reale și cele declarate, necesare compensării variațiilor inevitabile ale procesului tehnologic și compoziției materiilor prime agricole, se recomandă efectuarea determinărilor într-un laborator acreditat.

Declarația nutrițională: cum o putem face mai ușor de interpretat

Declarația nutrițională poate fi suplimentată prin folosirea unor reprezentări grafice sau simboluri în plus față de cuvinte sau cifre, în condiții clar definite de legislație, care să vizeze facilitarea înțelegerii de către consumator a contribuției sau a importanței produsului alimentar pentru valoarea energetică și conținutul de nutrienți corespunzătoare unui regim alimentar. Un exemplu elocvent în acest sens este sistemul Nutri-Score, recomandat de Comisia Europeană, obligatoriu în mai multe state membre și introdus voluntar de către unele rețele de comerț cu amănuntul din România.

În mod voluntar, pe eticheta unui produs alimentar pot fi redate o serie de mențiuni de nutriție și sănătate, care să ofere consumatorilor informații despre beneficii pe care consumul alimentului în cauză le-ar putea avea asupra organismului. Lista acestor mențiuni și condițiile de utilizare sunt foarte stricte și fac obiectul unor evaluări științifice periodice de către Autoritatea Europeană de Siguranță Alimentară (EFSA). Pentru ambele tipuri de mențiuni, este necesară determinarea principiului activ purtător al beneficiului și exprimarea corespunzătoare a beneficiului.

Etichetarea de precauție și etichetarea alimentelor cu destinație specială

Etichetarea alergenică de precauție, numită și etichetare consultativă, se referă la etichetarea voluntară menită a indica faptul că unul sau mai mulți alergeni reglementați ar putea fi neintenționat, dar inevitabil, prezenți într-un produs și, astfel, prezintă un risc pentru consumatorii susceptibili. Aceasta servește atât pentru a comunica riscul, dar și pentru a-l gestiona, scopul său final fiind evitarea reacțiilor alergice în rândul consumatorilor și, bineînțeles, prevenirea eventualelor daune pentru producător.

Etichetarea alergenică de precauție are la bază aplicarea unor procedee de evaluare a riscurilor, voluntare în acest scop, dar obligatorii în cazul în care producătorul dorește să menționeze pe etichetă lipsa unuia sau mai multor alergeni. În cazul din urmă, evaluarea de risc trebuie întărită prin determinări de laborator ale substanțelor în cauză. Proceduri similare sunt necesare și comercializării și etichetării alimentelor cu destinație specială, produse la care trebuie garantată lipsa ori prezența la un nivel foarte redus a unui nutrient problematic (gluten, lactoză, fructoză, fenilalanină, colesterol etc.).

Competența ICA R&D

ICA R&D oferă servicii complete pentru etichetarea produselor alimentare:

• determinarea valorii energetice și a nutrienților necesari alcătuirii declarației nutriționale, în regim acreditat;
• determinarea substanțelor cu potențial alergen, în regim acreditat;
• evaluarea conformității etichetelor;
• consultanță privind alcătuirea etichetelor, inclusiv în ce privește aplicarea mențiunilor de sănătate și nutriție;
• consultanță privind aplicarea sistemului Nutri-Score;
• realizarea evaluării de impact în privința aplicării mențiunilor de origine;
• realizarea evaluării de risc în scopul etichetării alergenice de precauție și etichetării alimentelor cu destinație specială.

Aceste servicii sunt solicitate lunar de sute de clienți din Romania sau străinătate, care de-a lungul timpului ne-au oferit încrederea lor pentru a realiza zeci de mii de determinări analitice, expertize și activități de consultanță.